The Seconds of Teardrops
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
The Seconds of Teardrops
If you could feel
My burning tears dripping
Over your seconds;
If the pain they carry
Would burn you,
Would you turn your face
And look at me in the eyes
You, Time?
If my lips would whisper
In your ear
The torment of my being;
If these words would hurt you
And make you cry,
Would you turn your minutes towards me
You, Passing?
If the sighs of my sorrow
Would deafen you
And tear your silence apart;
Could you manage to comprehend
What do I ask of you?
I am a prisoner in the circle of hours
And only you can set me free.
I want you first to hear me
And then, to understand…
Am I cruel for asking you to feel
The pain that consumes me?
Am I cruel to ask you to look me in the eyes
When I cry?
And if a high cliff my soul would be;
From it,
Of tears and silence springs
Would murmur, flowing;
And in my face of stone
A very early wrinkle,
Digging would deepen.
Do tell me,
Have you ever truly listened
The sorrow I have cried at your feet?
Did you have the courage
To listen to the prayer
That cried your silence?
Your silence... lasting ages?
You say time does not exist for you;
But here I see it dug deep in your being.
Dug by the tears of people
That ticked and tocked dripping;
Second by second crying
The silence of your hours.
And my time and the world’s will slip away;
While you still living, unsurpassed remain.
But you will never be able to forget me
For I have laid at your feet all the past
So you may remember your oblivion of us;
Oblivion… that lasted ages.
© 2018 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Secundele lacrimilor
Dacă ai simţi
Lacrimile mele fierbinţi
Picurând pe clipele tale,
Dacă te-ar arde
Durerea ce o poartă,
Ţi-ai întoarce privirea către mine,
O, Timp?
Dacă buzele mele
Ţi-ar şopti la ureche
Chinul întregii mele fiinţe,
Dacă aceste cuvinte
Te-ar durea şi te-ar face să plângi
Ţi-ai întoarce minutele către mine?
Tu, Trecere?
Dacă suspinele durerii mele
Te-ar surzi şi ţi-ar sfâşia liniştea,
Ai reuşi tu oare
Să înţelegi ce-ţi cer?
Sunt prizonieră în cercul orelor
Şi doar tu mă mai poţi
Elibera.
Vreau mai întâi s-auzi
Şi-apoi să înţelegi...
Sunt oare crudă de îţi cer
Să simţi durerea ce mă stinge?
Sunt oare crudă de îţi cer
Să mă priveşti în ochi
Atunci când plâng?
Şi dacă-o stâncă înaltă
Sufletul meu ar fi,
Din el s-ar naşte izvoare
De lacrimi şi tăcere
Curgând cu susur lin,
Un prea vremelnic rid
Săpând, ar adânci...
Hai, spune-mi tu,
De-ai ascultat vreodată
Durerea ce ţi-am plâns-o la picioare?
Avut-ai tu curajul,
Să-mi asculţi rugăciunea
Ce îţi plângea tacerea?
Tăcerea ta de veacuri?
Şi-mi spui că timpul pentru tine
Nu există
Dar iată-l vad adânc săpat în tine,
Săpat de lacrimile lumii
Ce ticăiau curgând
Secundă cu secundă
Tăcerea orelor tale.
Şi poate timpul meu şi-al lumii
Se va trece,
Şi Tu tot viu, netrecător, ramâi,
Dar n-ai să uiţi de mine niciodată,
Căci ţi-am lăsat la poale tot trecutul
Să-ţi aminteşti uitarea ta de noi,
Uitarea ta de veacuri...
© 2018 Carmen Silva
