The Seconds of Teardrops

[English]

Volume: The Seconds of Teardrops

The Seconds of Teardrops

If you could feel

My burning tears dripping

Over your seconds;

If the pain they carry

Would burn you,

Would you turn your face

And look at me in the eyes

You, Time?

If my lips would whisper

In your ear

The torment of my being;

If these words would hurt you

And make you cry,

Would you turn your minutes towards me

You, Passing?

If the sighs of my sorrow

Would deafen you

And tear your silence apart;

Could you manage to comprehend

What do I ask of you?

I am a prisoner in the circle of hours

And only you can set me free.

I want you first to hear me

And then, to understand…

Am I cruel for asking you to feel

The pain that consumes me?

Am I cruel to ask you to look me in the eyes

When I cry?

And if a high cliff my soul would be;

From it,

Of tears and silence springs

Would murmur, flowing;

And in my face of stone

A very early wrinkle,

Digging would deepen.

Do tell me,

Have you ever truly listened

The sorrow I have cried at your feet?

Did you have the courage

To listen to the prayer

That cried your silence?

Your silence... lasting ages?

You say time does not exist for you;

But here I see it dug deep in your being.

Dug by the tears of people

That ticked and tocked dripping;

Second by second crying

The silence of your hours.

And my time and the world’s will slip away;

While you still living, unsurpassed remain.

But you will never be able to forget me

For I have laid at your feet all the past

So you may remember your oblivion of us;

Oblivion… that lasted ages.

© 2018 Carmen Silva

[Romanian]

Volum: Secundele Lacrimilor

Secundele lacrimilor

Dacă ai simţi

Lacrimile mele fierbinţi

Picurând pe clipele tale,

Dacă te-ar arde

Durerea ce o poartă,

Ţi-ai întoarce privirea către mine,

O, Timp?

Dacă buzele mele

Ţi-ar şopti la ureche

Chinul întregii mele fiinţe,

Dacă aceste cuvinte

Te-ar durea şi te-ar face să plângi

Ţi-ai întoarce minutele către mine?

Tu, Trecere?

Dacă suspinele durerii mele

Te-ar surzi şi ţi-ar sfâşia liniştea,

Ai reuşi tu oare

Să înţelegi ce-ţi cer?

Sunt prizonieră în cercul orelor

Şi doar tu mă mai poţi

Elibera.

Vreau mai întâi s-auzi

Şi-apoi să înţelegi...

Sunt oare crudă de îţi cer

Să simţi durerea ce mă stinge?

Sunt oare crudă de îţi cer

Să mă priveşti în ochi

Atunci când plâng?

Şi dacă-o stâncă înaltă

Sufletul meu ar fi,

Din el s-ar naşte izvoare

De lacrimi şi tăcere

Curgând cu susur lin,

Un prea vremelnic rid

Săpând, ar adânci...

Hai, spune-mi tu,

De-ai ascultat vreodată

Durerea ce ţi-am plâns-o la picioare?

Avut-ai tu curajul,

Să-mi asculţi rugăciunea

Ce îţi plângea tacerea?

Tăcerea ta de veacuri?

Şi-mi spui că timpul pentru tine

Nu există

Dar iată-l vad adânc săpat în tine,

Săpat de lacrimile lumii

Ce ticăiau curgând

Secundă cu secundă

Tăcerea orelor tale.

Şi poate timpul meu şi-al lumii

Se va trece,

Şi Tu tot viu, netrecător, ramâi,

Dar n-ai să uiţi de mine niciodată,

Căci ţi-am lăsat la poale tot trecutul

Să-ţi aminteşti uitarea ta de noi,

Uitarea ta de veacuri...

© 2018 Carmen Silva

Featured Posts
Recent Posts
Archive
Search By Tags
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square

© 2015 Carmen Silva; London, UK