Let Me / End Of Story

[English]

Volume: The Seconds of Teardrops

Let me

Oh, let me cry

At your headstone today,

And let the autumn come

With rain and memories,

And let the leaves

Fall one more time

Counting the silence

Shrouding your grave.

I want you to let me cry

At your headstone today;

And let me count the leaves

That fell for years down.

And let me meet again

That moment, when the years

Avidly started counting

The pain they left on falling

In ample waves on my deserted soul.

© 2018 Carmen Silva

[Romanian]

Volum: Secundele Lacrimilor

O, lasă-mă

O, lasă-mă să-ţi plâng

La căpătâiu-ţi astăzi,

Şi las’ să vină toamna

Cu ploi şi amintiri,

Şi lasă să mai cadă,

Încă odată frunza

Ce numără tăcerea

Care de ani se lasă

Peste mormântul tău.

Vreau să mă laşi să plâng

La căpătâiu-ţi astăzi,

Şi lasă-mă să număr

Frunza ce de ani cade,

Şi lasă-mă să aflu

Încă o dată clipa, când anii

Început-au

Să numere avid

Durerea ce lăsat-au

Să cadă-n valuri ample

Pe sufletu-mi pustiu…

© 2018 Carmen Silva

[English]

Volume: The Seconds of Teardrops

End of story

Don’t ask. Be quiet.

Don’t try to find

An answer to my heart.

Don’t ask. There are no words to tell

The story of a heart

That can no longer beat to live.

Hm… life is but a story

That passes page after page;

And him, quiet and sad passed too

Just like an ending word;

And after him, over the world,

Snowed.

And the mist smelled of roses

In the dusk of the following day;

And the entire world

Was dressed in white

Like waiting to honor

The frail body on its way to eternity.

Don’t ask. Don’t interrupt me.

Is there an answer?

There, where death flies

From flower to flower picking up

Like rainbow winged butterflies

The nectar of the sweet forever?

© 2018 Carmen Silva

[Romanian]

Volum: Secundele Lacrimilor

Sfârşit de poveste

Nu întreba.

Taci.

Nu încerca să găseşti

Inimii mele

Un răspuns.

Nu întreba.

Nu există cuvinte sa poată povesti

Legenda unei inimi

Ce nu mai poate bate pentru a trăi.

Hm... Viaţa este o poveste

Ce trece, filă după filă,

Iar el, tăcut şi trist se stinse

Ca un cuvânt de încheiere,

Şi-n urma lui, peste întreaga lume,

Ninse…

Şi ceaţa mirosea a trandafiri

În zorii zilei următoare,

Şi-ntreaga lume se-mbrăcase-n alb,

În aşteptare, parcă, să omagieze,

În drumul spre eternitate, trupu-i firav.

Nu întreba. Nu mă-ntrerupe.

Există oare vreun răspuns,

Acolo unde moartea zboară

Din floare-n floare, culegând,

Ca fluturii cu aripi-curcubeu

Nectarul dulcelui Mereu?

© 2018 Carmen Silva

Featured Posts
Recent Posts
Archive
Search By Tags
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square

© 2015 Carmen Silva; London, UK