Why? / Teardrops
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Why?
Why did my sweet dreams
die long ago?
Such sweet dreams,
of a quiet child?
Why did, in its flight
towards the light, die away
Even the last crumb
of that happy thought?
Why did I let depart
the death train from the platform?
Why is my life this way?
Where did I go wrong?
Why cry forever
for something that does not exist?
Why search
for something I never had?
Why did I let life
take me with it?
Why am I not with death?
Why am I not gone?
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
De ce?
De ce s-a stins de mult
Visul meu dulce,
Atât de dulce,
De copil tăcut?
De ce s-a dus
În zborul spre lumină,
Şi ultima fărâmă
Din gândul cel plăcut?
De ce-am lăsat să plece
Al morţii tren din gară?
De ce am viaţa asta?
De ce, ce am făcut?
De ce să plâng mereu
Ceva ce nu există,
De ce să caut oare
Ceva ce n-am avut?
De ce lăsat-am viaţa
Să-mi ia cu ea fiinţa,
De ce nu sunt a morţii,
De ce nu m-am pierdut?
© 2017 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Teardrops
You feel your heart crushed so hard,
And all around you open
Dark steeps of loneliness;
And in a sea of pain, you bathe your body.
You see the stars die each morning,
And how the sun rises and starts a new life;
You close yourself inside you while others love and laugh;
And you there, in a corner stay lonely, crying.
And you close your eyes
For they hurt of so many tears;
And remember the dreams you had
And the hopes of the past.
Oh, tears! You, drops of water!
You embody the pain a soul buries inside;
You are the solace of the pain that sadly
Everyone carries around.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Lacrimi
Îţi simţi inima stânsă ca într-un cleşte,
Şi în jurul tău se deschid
Prăpăstii negre de singurătate,
Iar în mări de durere iţi scalzi trupul.
Vezi stelele cum pier, în fiecare dimineaţă
Cum soarele răsare şi-ncepe-o nouă viaţă;
Te-nchizi mai tare-n tine când vezi că alţii râd;
Iar tu acolo singur, stai într-un colţ plângând.
Şi închizi ochii,
Căci te dor de-atât amar de lacrimi,
Şi îţi aduci aminte de visele pe care le aveai
Şi de speranţele tale de demult.
Lacrimi! Voi picături de apă!
Întruchipaţi durerea ce-un suflet o îngroapă;
Voi sunteţi alinarea durerii, pe care,
Din nefericire, orice om o are.
© 2017 Carmen Silva
