Why? / Teardrops

[English]

Volume: The Seconds of Teardrops

Why?

Why did my sweet dreams

die long ago?

Such sweet dreams,

of a quiet child?

Why did, in its flight

towards the light, die away

Even the last crumb

of that happy thought?

Why did I let depart

the death train from the platform?

Why is my life this way?

Where did I go wrong?

Why cry forever

for something that does not exist?

Why search

for something I never had?

Why did I let life

take me with it?

Why am I not with death?

Why am I not gone?

© 2017 Carmen Silva

[Romanian]

Volum: Secundele Lacrimilor

De ce?

De ce s-a stins de mult

Visul meu dulce,

Atât de dulce,

De copil tăcut?

De ce s-a dus

În zborul spre lumină,

Şi ultima fărâmă

Din gândul cel plăcut?

De ce-am lăsat să plece

Al morţii tren din gară?

De ce am viaţa asta?

De ce, ce am făcut?

De ce să plâng mereu

Ceva ce nu există,

De ce să caut oare

Ceva ce n-am avut?

De ce lăsat-am viaţa

Să-mi ia cu ea fiinţa,

De ce nu sunt a morţii,

De ce nu m-am pierdut?

© 2017 Carmen Silva

[English]

Volume: The Seconds of Teardrops

Teardrops

You feel your heart crushed so hard,

And all around you open

Dark steeps of loneliness;

And in a sea of pain, you bathe your body.

You see the stars die each morning,

And how the sun rises and starts a new life;

You close yourself inside you while others love and laugh;

And you there, in a corner stay lonely, crying.

And you close your eyes

For they hurt of so many tears;

And remember the dreams you had

And the hopes of the past.

Oh, tears! You, drops of water!

You embody the pain a soul buries inside;

You are the solace of the pain that sadly

Everyone carries around.

© 2017 Carmen Silva

[Romanian]

Volum: Secundele Lacrimilor

Lacrimi

Îţi simţi inima stânsă ca într-un cleşte,

Şi în jurul tău se deschid

Prăpăstii negre de singurătate,

Iar în mări de durere iţi scalzi trupul.

Vezi stelele cum pier, în fiecare dimineaţă

Cum soarele răsare şi-ncepe-o nouă viaţă;

Te-nchizi mai tare-n tine când vezi că alţii râd;

Iar tu acolo singur, stai într-un colţ plângând.

Şi închizi ochii,

Căci te dor de-atât amar de lacrimi,

Şi îţi aduci aminte de visele pe care le aveai

Şi de speranţele tale de demult.

Lacrimi! Voi picături de apă!

Întruchipaţi durerea ce-un suflet o îngroapă;

Voi sunteţi alinarea durerii, pe care,

Din nefericire, orice om o are.

© 2017 Carmen Silva

Featured Posts
Recent Posts
Archive
Search By Tags
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square

© 2015 Carmen Silva; London, UK