Like Yesterday / Perfection / Poem
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Like yesterday
I lightly touch
With my lips
The white, sweet
Cherry flowers
And I feel you
Startling inside them.
How fast
The days have passed...
It seems like yesterday
Was autumn...
If feels like yesterday
I planted the sweet
Cherry tree
Near your grave.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Parcă mai ieri…
Ating uşor
Cu buzele,
Florile albe
De cireş
Şi te simt
Tresăltând în ele.
Cât de repede
Au trecut zilele…
Parcă mai ieri,
Era toamnă.
Parcă mai ieri,
Am plantat cireşul
Lângă mormântul tău.
© 2017 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Perfection
Your eyes blinded me.
I saw in them
A soul like a caged bird;
A soul with giant wings
That struggled tormented
Wishing to break free.
And how not to be blinded
By the two teardrops of soul
That looked at me so deep?
Your eyes deafened me.
I heard in them
The vibrating rhythm of freedom;
The vibrant rhythm that had so little space
To exist.
Wanting to escape.
And how not to be deafened
By the two heart beats
That sounded at me so deep?
Your eyes collapsed me into you.
I fell into them,
In their bright and profound depth...I never
Never heard such words;
Never met such love.
And how not to collapse
In the fertile abyss that was echoing
Of the most beautiful music
Born from a soul?
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Desăvârşire
Ochii tăi m-au orbit,
Am văzut în ei,
Un suflet ca o pasăre închisă,
Un suflet cu aripi uriaşe
Ce se zbătea chinuită
Dorind să iasă.
Şi cum să nu mă orbească,
Cele două lacrimi de suflet
Ce mă priveau adânc?
Ochii tăi m-au surzit,
Am auzit în ei,
Ritmul trepidant al libertăţii,
Ritmul trepidant ce avea atât de puţin loc
Să existe,
Dorind să iasă.
Şi cum să nu mă surzească,
Cele două bătăi de inimă
Ce răsunau către mine atât de adânc?
Ochii tăi m-au prăbuşit în tine.
Am căzut în ei,
În adâncul senin şi profund…niciodată,
Nu auzisem asemenea cuvinte,
Nu întâlnisem asemenea iubire…
Şi cum să nu mă prăbuşesc
În abisul fecund in care răsuna
Cea mai frumoasă muzică
Născută vreodată dintr-un un suflet?
© 2017 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Poem
Under the silence of the fallen stars,
From my high sky that you deserted,
My thoughts pass by
Saddened, with a sigh,
Long echoes, amongst the ruins of my life.
I’d look for you, afar, in the depth.
But time has its own secrets;
It doesn’t give you back to me.
It cuts my wings and hushes my song,
Lets me lose you
And tears me apart.
If you were lost in its dark eternity
I’d crush its last hours;
And I would burn in the fire of my misery
All its passing seconds, and hours, and the minutes
Step by step that passed
Since that sad day when it took you away.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Poem
Pe sub tăcerea stelelor pierdute
Din cerul meu înalt
Şi pustiit de tine,
Trec gândurile-mi triste
În suspine,
Ecouri lungi
Prin ale sufletului meu
Ruine.
Te-aş căuta, departe, în adâncuri,
Dar timpul are ale sale taine…
Nu mi te dă,
Îmi taie-aripile şi îmi opreşte cântul,
Mă lasă să te pierd,
Îmi sfâşie tot trupul.
Pierdut de-ai fi
În veşnicia-i neagră,
Aş sfărâma şi ultimul său ceas!
I-aş arde-n focul suferinţei mele
Toate secundele trecute
Şi ora şi minutul, pas cu pas
Din ziua-aceea tristă
În care mi te-a luat.
© 2017 Carmen Silva
