Epitaph / Eclipse / Grave
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Epitaph
Do not bewail my love,
A sad faith is lurking;
For life is only sorrow
And death desires us.
In pale vales I will come,
With silent footsteps towards you;
And on your sighing forehead
I shall lay a kiss.
And when in ground they’ll bury me,
You, tears do not share;
Just let me have the bliss
To kiss you again.
By your side forever
I will always watch,
And hope that happiness
Yours, shall be again.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Epitaf
Să nu mă plângi iubite,
O tristă soartă ne pândeşte,
Căci viaţa-i doar durere,
Iar moartea ne doreşte.
În văluri pale voi veni,
Cu paşi tăcuţi spre tine,
Şi un sărut ţi-oi aşeza
Pe fruntea-ţi de suspine.
Când în pământ m-or îngropa
Tu lacrimi să nu verşi,
Ci lasă-mi fericirea
Iar a te săruta.
Mereu, eu lângă tine
Cu grijă voi veghea,
Ţinând ca fericirea
Să fie iar a ta…
© 2017 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Eclipse
Growing, my love for you
Eclipsed my soul;
You saw the diamond ring around it
And the stars of my eyes,
But missed the heart hidden in the shadow.
You loved me for my love for you
Not for myself,
And I felt like the sun –
Forced to hide in full day;
And like that, we separated,
You left with the moon,
I, with the sun.
We are so far apart
And yet, so close.
I love you.
But you love my love for you.
And the truth is,
You are the one that won.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Eclipsă
Iubirea ce ţi-o port,
Mi-a eclipsat sufletul tot crescând,
Tu, ai văzut inelul de diamant
din jurul ei
Şi stelele ochilor mei,
Dar n-ai văzut inima ascunsă
în umbră.
Tu, m-ai iubit pentru iubirea mea,
Nu pentru ceea ce sunt.
Iar eu, m-am simţit ca Soarele -
- obligat să se stingă în plină zi,
Şi-aşa ne-am separat.
Tu, ai rămas cu Luna,
Eu, cu Soarele.
Suntem atât de departe unul de celălalt
Şi totuşi, aproape
Eu, te iubesc pe tine,
dar tu-mi iubeşti iubirea,
Şi de fapt, tu eşti cel câştigat…
© 2017 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Grave
You, passing dawn
You toast in golden cups
The passing day’s venom;
How can you still be so serene
When humans’ pain
So bitter, you sip?
Oh, you see me
Evening after evening, when you pass,
How in the chapel I stay closed, crying
Next to the gate to the world beyond.
And here I am coming, darkened,
In long, dullblack veils,
An armful of white, rich roses carrying
With stung hands and wounded skin.
And you pass so many times,
And I, still here am,
At my breast tightly hugging
A world and its sad fate: the grave.
© 2017 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Mormânt
Amurg trecător,
Ce-nchini în cupe de aur
A zilei ce trece venin,
Cum mai poţi, oare,
Să dăinui senin,
Când chinul omenirii
Îl sorbi cu pelin?
O!, Tu mă vezi pe mine,
Seară de seară, când treci,
Cum stau în capelă, închisă,
Plângând lângă poarta lumii de veci.
Mă iată venind adumbrită
De-un negru voal, lung şi opac,
Cu-n braţ de trandafiri albi şi bogaţi,
Cu mâini înţepate şi carne jupuită.
Şi treci de-atâtea ori,
Iar eu, tot aici sunt,
La piept strângând o lume,
Şi-al ei destin: Mormânt.
© 2017 Carmen Silva
