And Then... / Twilight
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
And then…
Where do they wonder?
The lost delusions
and the great dreams?
Where have they perished?
Where have they died?
In silence…
Lost innuendoes
to what has been…
Die out.
Echoes afar.
I hear them laughing,
I see them grinning.
Hurting me.
Singing.
And clouds cry
tagging along
all I have forgotten,
all that now is gone.
I can see autumn slowly fade,
an endless winter
descending in a haste.
Over the world.
Over me.
The last dreams died down,
and one last hope
has burnt its wings in flight.
Desire in the distance
lit too bright.
So ablazing
it burned my moment.
My suffering.
It dies away…
How I would love
death to fall,
like snowflake after snowflake
upon my soul.
To pass in nothingness.
To shush and to forget.
To stop on hoping.
To fall, to sleep
and to forget again.
And then…
…to simply fade...
© 2018 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Şi-apoi…
Pe unde oare rătăcesc
Pierdutele iluzii
Şi vise mari?
Unde-au pierit
Unde s-au stins,
Tăcute?
Aluzii, doar,
La ce-a pierit…
Se sting, ecou,
În depărtare…
Le-aud râzând
Le văd rânjind
Rănindu-mă,
Cântând...
Şi norii plâng
Ducând cu ei
Tot ce-am uitat
Tot ce s-a dus,
Se vede toamna-ncet
Plecând;
Şi-o iarnă nesfârşită
Mult prea grăbită,
Pe lume, peste mine,
Coborând…
Se sting şi ultimele vise
Şi ultima speranţă
şi-a ars în zbor aripa…
Prea strălucea
în depărtări
Dorinţa,
Prea lumina
Arzându-mi clipa,
Suferinţa...
Se stinge…
Cât aş vrea să cadă
Fulg după fulg,
Moartea pe chipul meu,
Să trec în nefiinţă
Să tac, să uit,
să nu mai sper
Să cad, să dorm,
să uit din nou
Şi-apoi…
…să pier…
© 2018 Carmen Silva
[English]
Volume: The Seconds of Teardrops
Twilight
Foamy waves relentlessly
Sharp cliffs hit howling;
And drag along from sea,
Mute algae.
My soul, is just the same
Snatched by the vortex of life;
And without second thought
I gave it to the silence of the ice.
A frightened seagull If I were,
Carrying my stained soul in my beak;
And I could fly above the waves,
I’d drop it in the sea.
© 2018 Carmen Silva
[Romanian]
Volum: Secundele Lacrimilor
Întunecare
Valuri de spumă se lovesc
De stâncile abrupte,
De-a lungul lor urlând târăsc
A mării alge mute.
Le-asemui cu-al meu suflet,
Zmuls de vâltoarea vieţii,
Căci fără-a sta să cuget
L-am dat tăcerii gheţii.
De-aş fi un pescăruş speriat
Şi aş zbura în zare,
În cioc purtându-mi sufletul pătat,
L-aş arunca în mare.
© 2018 Carmen Silva
